Ei sunt cei care ne-au condamnat bunicii, parinţii şi familiile
la sărăcie şi mizerie…ei le-au semnat condamnarea la o viaţă şi mai grea!

O zi fierbinte la propriu si la figurat in Parlamentul Romaniei cu ocazia motiunii de cenzura..

Am avut impresia ca premierul si guvernul nu vor scapa vii de acolo, ci vor iesi precum hartiile din masina de franjurat. Aceasta impresie am avut-o mai ales in momentele in care, cu vocea din ce in ce mai ridicata, premierul sustinea ca taierea pensiilor, scaderea salariilor, a indemnizatiilor pentru copii inseamna de fapt sansa Romaniei.

Am remarcat acolo pentru prima data o privire foarte afectata a lui Emil Boc. Incepe sa isi dea seama ca este folosit de Traian Basescu si tinut in geam pentru ca acest guvern sa mai ia o “pensie” de la FMI chiar si dupa ce a intrat in moarte clinica.

Al cui guvern mai este acesta? Pentru ca al romanilor nu mai este. Asa cum parlamentarii nesupusi (adica cei care voteaza privindu-si electoratul in ochi) pleaca exclusi din partidele lor, presedintele, premierul, guvernul si toti ceilalti au fost chiar ei exclusi in acest moment de romani, si sunt acum guvernul nimanui. Sau poate doar guvernul personal al lui Traian Basescu, pentru ca doar el isi inchipuie ca tara noastra e tara lui si face ce vrea cu ea. De exemplu pensionarii sa moara, dar clientela sa traiasca.

Mai tineti minte sloganul “PD-L tine cu tine”? Ce parere aveti? Sau ce parere aveti despre sloganul “nu pot ei fura cat puteti voi vota”. Atunci e perfect.

Sau va mai amintiti lozinca “voi sunteti adevarata majoritate”? De cand nu mai sunteti? Am auzit oameni spunand “azi am venit degeaba, dar va veni si randul lor”.

Pentru informarea alegatorilor mei, si nu numai, pentru locuitorii colegiului pe care il reprezint, respectiv colegiul ce include municipiile Bailesti si Calafat, impreuna cu celelalte localitati din jurul lor, in general pentru locuitorii judetului Dolj, vreau sa declar in mod public ca ma opun masurilor de diminuare a pensiilor si a veniturilor bugetarilor, masuri prevazute in proiectele de hotarare emise de actualul guvern.

Voi fi prezent marti la Parlament, ziua in care se va dezbate si vota motiunea de cenzura ce are ca scop oprirea acestor demersuri. Voi vota cu bilelele la vedere. Fac acest lucru nu pentru ca este o sarcina de partid, ci fac acest lucru pentru a putea sa ii privesc in ochi pe alegatorii mei. 

12.06.2010

senator Mario Ovidiu Oprea

La fel ca si în marketing, în politica, pentru a supravietui, trebuie sa fii un brand. Brand-ul sau marca publica sau comerciala, asa cum este cunoscuta denumirea în limba româna, nealterata lingvistic, este o forma de identificare a unui produs sau serviciu pe o anumita piata.

În viata politica, acest termen a fost extrapolat de actorii sociali si de mass-media, pentru a crea un fel de talk-show, cu pâine si circ. Folosindu-se de psihologia gândirii românului de rând si de nostalgiile sale fata de vechiul regim sau dispretul fata de coruptia din tara, o serie de politicieni si-au creat o imagine proprie, prin care îsi identifica propriile sloganuri si chiar propriul electorat. Astfel, aceste persoane s-au creat ca un brand, ca o marca. Este vorba, de exemplu, de marca celor suparati ca nu avem o echipa puternica de fotbal sau care se simt marginalizati de autoritati. Avem, de semenea, o serie de politicieni care, pe baza imaginii create, vin si vorbesc despre lupta cu mafia, cu coruptia, cu sistemul judiciar, utilizând anumite teme electorale pentru atragerea unor grupuri tinta din rândul opiniei publice. Interesant este cum astfel de lideri politici au înteles ca actiunile lor trebuie sa tina cont doar de puterea de manipulare a electoratului, oferind poporului, din nou, pâine si circ sau, mai bine spus, mai mult circ si, din când în când, câte o pâine.

În politica de la noi, cum spunea un jurnalist celebru, „vorbele sunt fapte”. E mai usor, ce-i drept, sa vorbesti, sa faci misto la infinit despre cineva sau sa ameninti cu potentiale dosare, altfel spus, sa-ti dezarmezi adversarul psihic, utilizând noua voce a poporului în atingerea scopurilor proprii.

Crearea crizelor sau starilor de efervescenta politica sunt cele mai bune metode de a te mentine în topul popularitatii si a obtine mai multa putere. De aceea, se poate observa ca stabilitatea politica duce la pierderea încrederii, pentru acei politicieni care nu sunt obisnuiti cu munca decizionala de constructie institutionala. Aceia prefera, în schimb, intrigile, crearea de crize populiste si jocuri de culise. Vorba ceea, scopul scuza mijloacele, iar multi actori politici ce nu ar face pentru a fi un brand care sa le aduca voturi si mandate parlamentare, guvernamentale sau prezidentiale cât mai multe.

Trebuie sa avem grija deoarece, vrem nu vrem, suma brand-urilor politice individuale formeaza brand-ul politic de tara. Astfel, politica româneasca actuala îsi creioneaza, prin liderii sai mediatizati demagogic, propriul brand, care are apogeul si decaderea sa în ochii electoratului, reprezentând cât se poate de clar, chiar daca multi nu vor recunoaste, reproducerea la nivel micro a mentalitatii poporului român.